Sunt convinsa ca ati auzit cu totii despre fereastra lui Johari, daca nu cumva ati lucrat chiar exercitii care sa implice cunoasterea si autocunoasterea prin aceasta metoda.

Ferestra lui Johari este un instrument psihologic descris prin 1955 de doi psihologi americani, Joseph Luft si Harry Ingham, instrument util in cunoasterea stilului interpersonal de relationare si comunicare.

Instrumentul ne da posibilitatea de a ne cunoaste din 2 perspective, perspectiva personala si perspectiva celorlalti. Foarte des cele doua perspective nu coincid, adica ceea ce stim noi ca lasam sa se “vada” despre noi inafara, este cu totul altceva decat ceea ce percep ceilalti despre noi. Aici putem intra in detalii legate de transfer/contratransfer, umbra (vezi teoria lui Jung), biasari (vezi teoria cognitiv-comportamentala) insa nu cred ca e nici locul nici cazul unor astfel de deschideri.

Asa ca haideti sa vedem ce ne spune fereastra lui Johari. Instrumentul presupune existenta a doua axe:

• Eu – ceilalti

• Cunoscut – necunoscut

Intersectia celor 2 axe ne lasa sa construim patru cadrane cu ajutorul carora ne putem descrie:

• cadranul 1: Eu stiu/ ceilalti stiu (arena sau scena)

• cadranul 2: Eu stiu/ ceilalti nu stiu (fatada)

• cadranul 3: Eu nu stiu/ ceilalti stiu (punctul orb)

• cadranul 4: Eu nu stiu/ ceilalti nu stiu (necunoscutul)

 

 

Unul dintre exercitiile care ajuta la autocunoastere si utilizeaza fereastra lui Johari este parcurgerea unei liste de adjective, in jur de 50 la numar, de catre persoana care doreste sa se cunoasca si de catre 2-5 persoane din anturajul propriu, care functioneaza ca “oglinzi”.

Fiecaruia i se cere sa marcheze pe lista maxim 5 caractersitici considerate foarte importante/pregnante la persoana pe care o evalueaza.

Astfel apar caracteristice pe are le putem plasa in cele 4 cadrane ale ferestrei lui Johari:

• Arena, sau scena contine acele caracteristici personale pe care le cunoastem si le lasam sa se vada inafara, deci ceilalti au posibilitatea sa le vada si sa le constientizeze. Pe lista de adjective vor fi acele caracteristici care sunt marcata atat de persoana evaluata cat si de ceilalti evaluatori.

• Fatada va contine caracteristicile pe care doar persoana evaluata le va marca si nu vor aparea si la ceilalti (ceilalti nu sunt constienti de acele caractersitici ale persoanei). Aceste caracteristici fac parte din “Fatada” deoarece persoana este capabila sa le arate sau nu, in diferite situatii/relatii.

• Caracterisiticile care nu sunt marcate de persoana evaluata in schimb sunt marcate de ceilalti evaluatori fac parte din asa numita “Pata oarba” sau “Blind spot”. Ele reprezinta informatii de care persoana evaluata nu este constienta insa ceilalti sunt. Aceste informatii raman la latitudinea evaluatorilor daca si cum anume pot fi transmise persoanei evaluate, pentru ca aceasta sa devina constienta de ele.

• Pentru a afla caracteristicile din ultimul cadran, “Necunoscutul” ar fi necesar sa lasam evaluatorii respectiv persoana evaluata sa markeze TOATE adjectivele din lista, considerata ca apartinand persoanei evaluate. In acest fel, adjectivele ramase ne-marcate ar putea fi considerate ca facand parte din zona “Necunoscuta”. Totusi ar trebui sa presupunem ca toate aceste adjective descriu persoana evaluata ceea ce poate fi discutabil.

Asa ca singura varianta de a descoperi ceea ce ne caracterizeaza ca parte “Necunoscuta” din noi – consider eu – este sa ne implicam in situatii noi, necunoscute, prin care nu am mai trecut pana in prezent, pentru a descoperi cum reactionam si cum anume ne percep ceilalti ca reactionam la respectivele situatii.

Una dintre criticile aduse acestui exercitiu este orientarea pozitiva a listei de adjective, adica faptul ca lista contine doar adjective cu valoare pozitiva, fara a face referire la partea negativa a caracteristicilor noastre. De aceea, mai recent a aparut varianta inversata (atentie! Nu varianta negativa!!!) a ferestrei lui Johari, numita fereastra lui Nohari ( ). Instrumentul se utilizeaza identic cu descrierea de mai sus.

Intrebarea ramane tot la noi! Dorim sau nu dorim sa ne cunoastem, sa ne dezvoltam, sa ne privim in oglinda si sa spunem, da, asa sunt eu, asta vreau sa mentin, asta vreau sa schimb, asta vreau sa imbunatatesc. Este de dorit sa nu uitam niciodata ca “Viata este ca o oglinda: obtinem cele mai bune rezultate daca zambim in ea”.

 

 

Gabriela HUMXXX